Navigation Menu+

India, New Delhi: prima impresie

Posted by in Asia, Vacante | 0 comments

Aceasta calatorie in India se intinde pe o perioada de timp nu foarte indelungata, 2010-2011, insa bogata prin insasi existenta ei. Povestea incepe in luna Iunie a anului 2010. Asa este, a trecut ceva timp de atunci, insa asa cum emotia si gustul oricarei experiente speciale pe care o traim dainuie in timp indiferent de trecerea acestuia, la fel si aceasta poveste este la fel de reala si prezenta in amintirile mele la fel ca acum aproximativ 2 ani.            Dupa un zbor destul de stresant si indelungat, am aterizat in sfarsit in aeroportul international Indira Gandhi din New Delhi. Am aterizat in jurul orei 7 dimineata. Este un aroport foarte mare ca si dimensiuni. Primul lucru care m-a frapat cand am pasit afara a fost caldura. Erau deja +40 de grade sau chiar putin mai mult! La zona de asteptare a celor noi sositi am fost politicos intampinat de un reprezentant al academiei unde urma sa imi desfasor activitatea profesionala ca lector de design. Am fost surprins in mod placut de politetea si bunul simt acelui om. M-a condus la resedinta academiei unde am locuit provizoriu pana m-am mutat in primul meu apartament, caci au fost mai multe ulterior. Pe drum spre resendinta, din masina imediat ce am intrat in oras ne-au intampinat elementele definitorii ale vietii citadine indiene: galagie, aglomeratie, ricse, motorete pe care sedeau foarte elegant femei drapate in sari alaturi de o multime de copii, biciclete care treceau la cm printre masini, vaci, caini care inca nu se trezisera, un adevarat colaj! Am ajuns la destinatie si acolo din nou am fost primit cu mare cinste. Intre timp se facu-se pranzul si temeperatura a crescut rapid la peste 50 de grade. Am iesit sa ma plimb prin zona pentru a descoperi locatia insa caldura m-a facut sa nu zabovesc prea mult pe afara caci efectiv la soare simteai cum iti arde pielea iar vantul nu ajuta deloc pentru ca si acesta era aproape fierbinte. Oamenii se protejeaza de soare indiferent de temperatura, prin camasi cu maneci lungi, materiale drapate pe cap ca sa le acopere fata, turbane pe cap etc si aceasta pe temeperatura de peste 52 de grade.

Mai tarziu, am aflat si de ce, aceasta pentru a evita expunerea la soare si pentru a nu deveni si mai cafenii la nuanta pielii. In general din ce am inteles, ei nu sunt asa de incantati de tonul cafeniu al pielii. E ca o forma de handicap. Cu cat esti mai alb cu atat esti mai …privilegiat. Mi se pare ciudat insa asa e conceptia lor.

            In scurt timp dupa ce am fost instalat in resedinta academiei am reusit dupa destul de multe cautari, sa gasesc un spatiu pe care sa il numesc “casa” pentru urmatorul an. Ce predomina la apartamentele pe care le-am vazut  a fost atentia speciala care se pune asupra securitatii contra hotilor dar si a maimutelor care au indrazneala, cand se poate, sa intre in casa si sa se autoserveasca in general cu mancare sau chiar bauturi. Un coleg chiar mi-a povestit cum intr-o zi uitase fereastra deschisa si la un moment cand intrase in bucatarie, a avut surpriza sa observe o maimuta, un mascul, inalt cam de 1m care cauta curios mancare in frigider. Ca o paranteza, o data eram in gradina zooologica si acolo am vazut scrise pe tablite multe atentionari privitoare la actiunile maimutelor care acolo traiesc si de dezvolta in libertate deplina peste tot: in oras, parcuri, piete, inclusiv in gradina zoologica. Eram pe o alee destul de lata si deodata observ o maimuta destul de mica care statea fixata in mijlocul drumului fix in fata unui tanar care manca inghetata din cornet. Cum aceasta maimuta stia deja ca ii place inghetata, aceasta anumea cauta sa il intimedeze pe vizitator nelasandu-l sa mearga inainte pana cand acesta nu i-a aruncat jos inghetata mult ravnita, si abia apoi aceasta l-a lasat sa treaca. INDIA

Dupa cum observi, acestea stiu foarte bine ce vor, sunt foarte selective, istete dar pot fi si violente in aceasi masura. De exemplu cainilor maidanezi, care si acolo sunt din belsug, le este teama de ele chiar daca unele din ele sunt mult mai mici ca si proportii. Cu toate astea, sunt atat de dragalase incat parca nu ma mai saturam sa le privesc, mai ales ca este o zi din saptamana, din pacate nu mai retin care, oamenii obisnuiesc sa mearga in parcuri si sa le hraneasca cu banane sau tot felu de fructe sau seminte. Bananele in schimb, sunt preferatele lor, si sunt si ieftine. Si ele stiu acea zi, si ies la strada pe margine sau pe trotuar sau pe alei, in familii, si asteapta sa primeasca hrana de la trecatori. Nu le este teama de masini, autobuze, ricse sau galagie in general. De oameni oarecum se cam sperie insa si asta e discutabil. Asa incat acea zi e o zi atat de emotionanta, sa poti vedea asa multe maimute de toate dimensiunile, solitare sau in grupulete de familii! Cainii maidanezi de care am mentionat putin inainte, ce mi s-a parut foarte interesant si de neinteles in acelasi timp, este ca acestora le place sa doarma sau sa se relaxeze deasupra pe masini indiferent de galagie, aglomeratie sau ora. Acestia sunt foarte masivi dar si cu aspect atletic.

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *