Radiohead – Climbing up the walls
Si ce amintiri cu albumul asta. In liceu, cand nu prea stiam ce e cu mine, citeam Osho si foloseam, in mod inconstient, ce citeam. La un moment dat, ca test am incercat sa fac si am incercat sa fac pe finul unui profesor ce il uram sa isi dea foc. Tocmai invata ceva pictura. Am ascultat OK Computer toata dupa amiaza de joi in care m-am gandit cum e sa arzi, si cat de imperativ de importat este sa-mi dau foc. Pe la 6-7 cand am plecat de la scoala, i-am oferit caseta calda si i-am spus ca e ceva foarte fain ce sa asculte. Am mai vorbit de pictura cateva minute in care mi-a spus ca el pune suflet in pictura lui si ca este ca si viata lui. L-am ignorat si am plecat acasa. A doua zi am ajuns la scoala si am auzit cum era sa ia foc toata scoala. Focul a inceput de la un nebun ce pe la 11 noaptea a dat foc, in mijlocul atelierului de pictura, la picturile lui. Asa am invatat ca calculele de acasa nu merg la piata.
Radiohead – No surprises
La Sziget. Concertul Radiohead trebuia sa inceapa. Eram tocmai ajuns in lumea aia si relatia terminata abrupt cu o teapa de vreo 10.000 de euro a fostei iubite ce hotarase ca mai bine ramane cu iubitul oficial si inca ma jena(ei, na in cautarea femeii perfecte, am fost cretin destul de mult timp). Veneam din Bucuresti cu frustrarea ca femeia dupa care eram in limba era de pe o alta planeta si orice ii spuneam facea invers(eram un amorezat si naiv; ea pur si simplu era o curva). Eram decis sa fac numai ce imi trece prin cap. Orice. Nu aveam chef sa fac poze nici taiat cu lama. Aveam chef sa sug viata curata. Aveam chef de orice numai obligatii nu. Asa, am l-am intalnit pe Clau. In timpul concertului Radiohead de la Szighet cand incepeam sa ne cunoastem si ne-am imprietenit la o tigara verde. Sau 5 sau 10, cine mai stie. De multe ori un sex cu o unguroaica(ceea ce acolo era inevitabil, mai ales ca deja fusesem invitat la o intalnie ce urma sa se intample la concert) e mai putin important decat sa vorbesti cu un prieten beat. Dupa 4 ore m-am trezit in jurul focului dansand cu altii. Clau dormea prin apropiere si oldandeza ce avea cortul langa mine imi spunea ceva drag in limba ei. Eu zambeam si ma uitam cu drag la ea de parca ar fi fost femeia vietii mele. Era blonda cu ochi albastri(evident sablonul meu), ca si cea uitata in Bucuresti. Acolo, intre pastilele si tigarile lui Clau, focul si saruturile patimase ale blondei cu nume inexplicabil de greu, am avut o revelatie: niciodata sa nu faci sex cu cineva ce nu-ti stie limba.
Radiohead – Lucky
Niciodata sa nu razi de altii. Doar gandeste-te cum a-i reationa in locul lor. Intotdeauna am ras de cretinul personaj din Zoolander. Una din chestiile ce m-au marcat a fost momentul in care el si-a dat seama ca s-a indragostit de iubita lui. La posta intre o gasca si alta. Asa mi-am gasit iubita si eu, la nivel mult mai mic(Thank God!). In fata la Cinema Pro, plictisit de animalul de casa cu care eram, de frig si de asa zisii mei prieteni cu care ieseam la film doar ca sa spun ca am o viata sociala, ma uitam la ea si la iubitul ei(aici paralela cu Zoolaner). Impreuna asa de perfecti, ca o copie chineza. Dar ea, asa cum era, era ceea ce mi-am dorit toata viata. Apoi m-am uitat rece si matematic la ei si am zambit. Timp de un an jumate nu am facut decat calcule matematice si prezumtii comportamentale. Lumea mi se aseza in fata asa cum doream dar fara sa stiu si in mod natural, eu ma indragosteam mai mult de ea decat ea de mine. Apoi, invitabil, am acceptat lipsa atentiei ei spre mine cum doream eu ca si calitatea mea de a face ca lucrurile sa nu para ceea ce sunt. Ca un sustinator al hazardului, nu am tacut si i-am spus ca si cum copilul gras ii spune mamei lui ca toata noaptea a stat treaz si a mancat hamburgheri. Din o mie de motive in capul meu si dintr-un singur motiv in capul ei, am ramas inevitabil impreuna hotarandu-ne sa ne casatorim ca urmatoarea treapta in societate. Zis si facut, trecut-au lunile ca apa prin satele moldovenesti, iar acum am ajuns la ultimele zile de holtei. Inca nu inteleg casatoria, inca nu stiu scopul ei si cred ca ar trebui sa ma simt nu stiu cum, cum am vazut in filme, stresat si speriat. Dar nimic. Dupa mine am reactionat ca evreul cand Dumnezeu a venit la poporul ivrit si a intrebat:
Vreti sa fiti poporul ales? Dar trebuie sa va dau legi ce sa le respectati!
Cat costa?
Nimic!
Da-ne 10!
Filed under: gintonic world by gintonic
Tags: « gintonic - Love you to Death - Orasul Gandurilor - Radiohead sessions - uite ce-o mai iubesc! - un Twix m-a ingenunchiat. »
No Comments »
