Navigation Menu+

America – Depresia ultimelor zile

Posted by in America de Nord, Vacante | 0 comments

Astazi ma smt ciudat. Mai am 3 zile si plec acasa. De ce ciudat? Pentru ca oricat de mult nu iubesc sistemul in tara asta, m-as acomoda destul de repede si tot ce stiu in Romania, de la micul gigel de la Mc Donald’s care dupa ce mi-am luat nu stiu ce comanda, ar refuza sa o schimbe pentru ca “a iesit chitanta” pana la prietenii cu mizeriile lor care daca te gandesti, pana si pentru Romania sunt penibile. Azi, simt ca nu ar trebui sa ma intorc. Nici nu-mi vine sa le spun astora, ci doar gandesc, in mod natural, cum ar fi sa raman si la inceput chiar de as spala vase si as face curat in birouri, as fi mai fericit decat star fotograf wanna be in Romania. Gandurile imi misca in creier cu viteza a 400 gr de Wild Turkey si cola dietetica fara cofeina. Azi, as dori sa nu mai fiu sclav, sa nu mai zambesc sefului meu ce o pune pe sefa mai mica da fie de doi lei, sau mi-as da prietenii si iubita pentru un drum seara pe interstate ascultand 102,9 The Buzz, unde se baga frecvent Soundgarden. Azi te-as trada mai usor decat o iubita de o secunda. Azi te-as trada pentru un hamburgher la Frank, pentru o Toyota sau pentru o casa in suburbiile Nashvilleului. Azi, te-as trada pentru o tigara cu tip de lemn de la Kroger.

La tine azi e 7:10 vineri, penttru mine inca fiind joi. Stiu, fara noima, si ametit, ma fac de necontrolat si de necitit, dar pana la urma cine doreste sa citeasca postul numarul 490 a unui timp frustrat de greselile lui. Si pana la urma, ascult muzica pe playerul de 280 $ si nu de 240 $, pe un laptop de 1600 euro fiind intr-o excursie de 4000 euro. Cu banii astia cred ca ajungeam si eu unde doream. De fapt sunt unde doream, in spatelei casei lui Andi, la 11:20 sau 7:20 timpul Romaniei. Stii, eu sunt acolo unde vreau sa fiu, tu esti?

Alex, inainte de a pleca, a venit singur la mine si mi-a spus ca stiu ca plec de tot si ca spera ca Andi, “tata”, o sa-l arunce la piscina asa de tare cum l-am aruncat eu si ca o sa-i fie dor de mine. Am zambit, l-am pupat si am incercat sa nu se vada ca imi dau lacrimile dupa el, nu de alta dar m-ar fi parat, asa e sistemul aici, nu se cheama parat. Rece la privire, moale ca o carpa la minte, m-am prefacut ca ma apuc de ceva la laptop si cu coltul ochilului ma uitam la el cum merge ca o trotineta cu viteza mare spre locul unde sa mai faca o prostie. De fapt, el nu face prostii, el exista.

Dupa ce am facut bagajul, am lasat pozele, si l-am pupat pe Andi, am ramas singur in camera, neputand dormi de anxiozitate ca plec inapoi. Astazi plec din tara unde poti sa iubesti ceva ce nu exista si sa fii scarbit de ceva ce nu a existat niciodata.

In tara asta esti liber sa faci ce vrei si-ti permiti sa sari din nevasta in nevasta daca ai masina sau casa mai mare, chiar de, intr-un mod ciudat, aici tocmai astea nu conteaza foarte mult. Astazi m-a distrat cel mai mult cu un rest uman  de genul care, stiind ca plec in tara, a vazut ca am iesit din lista de cecuri potente si nici macar nu m-a mai bagat in seama, nu ca m-ar fi interesat, desigur.

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *