Navigation Menu+

Tanzania, Parcul National Serengeti ziua cinci

Posted by in Africa, Vacante | 0 comments

A cinciea zi, dupa un mic dejun rapid, ne-am pornit iar la drum, de aceasta data spre Parcul National Serengeti care este foarte cunoscut pentru perioada de migratie a animalelor, unde se intalnesc in jur de 250 mii de wildebeest si zebre. Denumirea de “Serengeti” provine din limba Tribului Masai ce se traduce prin “tara nesfarsita”.

Traseul a fost incredibil, exceptie drumul plin de praf si pietre, care facea masina sa se miste dintr-o parte in alta parca ar fi fost un vas pe apa in plina furtuna, insa marea diversitate de animale ce se intindea la tot pasul era de nedescris. Girafele cu gatul lor lung, cu pui de cateva luni pana la maturi, isi cautau hrana printre crengile pline de spini ale copacilor de Acacia, unele preferand solitudinea, iar altele preferand zonele largi si deschise ale savanei,in grupuri. Elefantii , in aceasta zona nu sunt prezenti, insa antilopele si zebrele sunt in numar mare, in grupuri de diferite marimi. In general femelele de antilopa le gasesti in grupuri de cate 10-20 conduse de un singur mascul, care de regula se lupta si alunga restul masculilor din zona, de aceea din loc in loc poti vedea un mascul singuratic si cu un corn rupt.

Leii sunt prezenti mai mereu, ni s-a spus insa ca atunci cand nu ai pretentii la ce vrei sa vezi, exact atunci ai norocul sa iti apara in cale cat mai multe animale. Ei, in acea zi am avut norocul de a vedea un “ospat” a catorva feline, femele. Cu ceva ore inainte sa ajungem noi la acel loc, cateva leoaice au iesit la vanat de bizoni. Am stat la fata locului aproape o ora, timp in care, una din leoaice a avut curiozitatea sa “ne vada” asa ca a trecut drumul printre masinile oprite, apoi a venit pana langa masina noastra, dupa care s-a intors inapoi la prada asezata pe iarba din care se infruptau alte cateva femele. Si uite asa am mai invatat ca, masculul leu, regele padurii cum stim din copilarie, nu iese la vanat, pentru ca din cauza marimii si a blanii lungi din jurul gatului, nu poate prinde viteza mare, asa ca de regula, femelele vaneaza si pentru mascul.

Seara ne-am retras in mijlocul Parcului National Serengeti, la un camping amenajat doar pe perioada de seceta, plin de corturi gen armata. Si daca tot se spune ca toata viata cat traiesti, inveti zi de zi, am mai invatat ca acele saculete albastre si negre care fluturau pe langa camping, contineau o anumita substanta ce atrageau si omorau musca tetele.

Seara, in micul bar amenejat intr-unul din corturi, in timp ce incercam sa imi repar camera Nikon, care a decis sa nu mai mearga, a aparut si un grup format din 2 femei din Canada si un american, care ne-au povestit despre Migratie. Am hotarat sa il rugam pe Cristian ca in urmatoarea zi sa ne duca la locul de Migratie care se schimba in fiecare ora. Campingul era condus de in jur de 7 barbati care se ocupau atat de curatenie cat si de gatit.

Cortul era impartit in doua parti, partea in care se afla patul, gen living ,iar in spate se afla toaleta, dusul si o mica chiuveta, insa fara apa. Langa chiuveta se afla un vas plin cu apa rece si un termos plin cu apa firbinte. Pentru dus, trebuia sa faci programare, pentru ca trebuiau sa aduca galeti pline de apa fierbinte, sa le puna intr-un vas mare care “adapa” dusul. Ca sa fim siguri ca ne ajungea apa, trebuia sa dai drumul la apa sa te uzi, sa inchizi apa, sa pui sapunul pe tine, si apoi sa te clatesti. Campingul era la o distanta mare de orice fel de civilizatie, asa ca toate produsele, bautura si apa se aducea in camioane.

Masa de seara a fost traditionala, cu stew de vaca si supa de banane. In camping, in acea seara ne aflam doar 5 turisti,plus angajatii si soferii. Dupa masa, am luat lanternele si am plecat spre cort, unde ne-am asezat pe scaunele din fata si am inceput sa privim stelele si luna care straluceau in intunericul din zona. In cort se afla si un fluier, in cazul in care am fi fost atacati de vreun animal, am fi fluierat si anuntat pericolul. Nu am fost nevoiti sa folosim fluierul, nimeni nu a fost atacat pe noapte, insa urletul hienelor se auzeau mai toata noaptea la distante destul de mici.

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *