Navigation Menu+

Romania Episodul 3 Tara Fagarasului, Transfagarasan, Curtea de Arges, Sibiu

Posted by in Europa, Vacante | 0 comments

Urmatoarele doua saptamani din vacanta mea de o luna in Romania, le-am petrecut calatorind putin in zona de munte. Alaturi de cativa prieteni am plecat cu masinile spre Carta, un sat de pe langa Sibiu unde aveam sa stam la corturi timp de trei zile. Drumul din Bacau a inceput cu ceva probleme, masina unui amic care se afla cu noi s-a stricat, asa ca a trebuit sa stam in jur de 5-6 ore la marginea drumului pana cineva a venit sa ridice masina si sa o duca la Onesti in Service, unde i s-a spus ca trebuie schimbat motoroul. Din fericire i s-a adus alta masina, iar in jurul orei 8 pm am pornit la drum. Pentru ca siguranta circulatiei in Romania pe timp de noapte nu era agreeata de o parte din insotitorii mei, am hotarat sa petrec noaptea la Poiana Sarata si sa plec dimineata spre Sibiu. Amicii mei din celelalte doua masini au hotarat sa faca drumul pe noapte.

Poiana Sarata, dupa parerea mea este o locatie superba, plina de amintiri frumoase, amintiri din fiecare tabara de creatie petrecuta acolo de-a lungul anilor. Tabara de la Poiana Sarata, in paragina la momentul actual, aducea bucurie mai mereu liceenilor si nu numai: lucrarile deosebite care veneau din acel loc erau baza multor expozitii, campingul din zona (unde de altfel mi-am petrecut acea seara) oferea pe langa dulciuri si snack-uri, si alcool si tigari, care pe la vremea aia era vanduta si celor sub 18 ani, vegetatia zonei si raul Oituz oferea o gama larga de imagini pline de interes pentru artisti.

Campingul de sus de la Poiana Sarata, cu camere micute fara caracter, ofera insa o ambianta destul de placuta pe terasa plus o cina destul de apetisanta. Urmatoarea zi, destul de dimineata, in jur de ora 7 AM, am pornit la drum. Ne-am oprit la Fagaras sa vizitam cetatea Fagaras. Din punct de vedere geografic orasul Fagaras este situat in zona numită Tara Fagarasului una dintre cele mai vechi si importante zone geografice și etno-culturale din Romania. Construcția Cetatii Fagarasului a început la sfarsitul secolului al XIV-lea , pe locul unei cetati de pamant din secolul al XII-lea. A fost transformata in castel fortificat in secolul al XVI-lea, devenind resedinta princiara din secolul al XVII-lea [1]. In prezent, Cetatea Fagarasului adaposteste Muzeul “Tarii Fagarasului”, Biblioteca Municipala Fagaras. Dupa ce am vizitat Cetatea si am colindat putin prin zona, am pornit spre Carta, unde am ajuns pe la amiaza si unde ne asteptau amicii mei care amenajasera corturile si care ne asteptau cu berea la rece.

Am hotarat sa vizitam Manastirea de la Carta care in evul mediua a fost un asezamant monahal cistercian. Infiintarea Manastirii de la Carta a fost datata in anul 1202 in timpul regelui Emeric. Vizitarea Manastirii a fost plina de imagini deosebite luate din turnul inalt unde urcai pe cateva scari intortocheate si intunecate cat si de datele istorice scrise pe crucile din piatra din curtea din fata sau din imaginile din interiorul manastirii. Seara s-a incheiat cu povestiri la lumina lunii si a unicului bec agatat de firul bagat in priza. A doua zi o parte din grup s-a pornit spre Lacul si Cascada Balea, iar eu am pornit spre Transfagarasan pana la Curtea de Arges. Drumul magnific, plin de imagini greu de descris si de surprins in fotografii, imagini ce iti taiau respiratia si te faceau sa opresti sa admiri minunatia, era plin de urcusuri si coborasuri, pante inguste si largi care dadeau o mare bataie de cap masinii inchiriate care o aveam, un Ford rosu plin de zgarieturi.

Transfagarasanul este drumul dintre Muntii Fagarasului , ce incepe din localitatea Bascov, judetul Arges si se termina in apropierea localitatii Cartisoara, Judetul Sibiu. Ajunsi la Curtea de Arges, ne-am oprit la o terasa cu iz muntean si mancare buna dar cu serviciu de doi lei, tipic in Romania. Descoperirile arheologice atesta ca, inca din prima epoca a fierului, pe aceste meleaguri traia o populatie daca , condusa de Dromichaites (secolele IV – III i.Hr.). De asemenea, conform unor sapaturi arheologice efectuate de Nicolae Constantinescu pe la 1200 aici exista o mica resedinta voievodala ai o bisericuta. Orasul nu foarte mare nu mi-a oferit imaginea aceea a unui oras istorica la care ma asteptam, ci mai degraba a unui orasel de munte cu problemele lui.

Drumul la intoarcere ne-a oprit la Vidraru, o locatie in care am ajuns cand eram un copil, si de care imi aminteam vag. Barajul de la Vidraru a fost construit in 1965 pe raul Arges. Barajul este in forma arcuita si a fost construit sa produca hidroenergie, iar constructia a format Lacul Vidraru. Constructia a durat 5 ani jumate. Pe langa Lac si Barajul in sine, atentia este atrasa in special de imensa statuie metalica, cu iz comunist ce se inalta in departare. Dupa oprirea la Vidraru, a trebuit sa ne facem miscarea de zi, asa ca am oprit si la Cetatea Poenari, unde a trebuit sa urcam in jur de 1500 de scari sa ajungem la cetate. Cetatea Poenari a fost resedinta secundara a ui Vlad Tepes, fiind construita ca post de fortareata contra otomanilor. Are o forma alungita cu 5 turnuri, 4 rotunde si unul prismatic. Zidurile au 2-3 metri grosime. Inițial a fost construita de Negru Voda, iar ulterior a fost renovata de Vlad Tepes.

Imaginea de sus este superba insa cei doi manechini intepati si plini de “sange” nu ofera o imagine tocmai placuta, doar iubitorilor de horror. Coborarea a fost rapida, in fuga iar drumul inapoi spre Carta a decurs fara probleme doar cu o masina inceata. Seara a fost amenajata o plimbare cu caruta si cu iapa Dana la care nu am participat, am lasat pe cei mai tineri sa se bucure de moment. Intunericul a coborat iar peste sat, gratarul facut si mancat, ne-a trimis in sacii de dormit din corturi.

A treia zi ne-a purtat la Sibiu, oras istoric si plin de cladiri cu caracter. Municipiul Sibiu a reprezentat și reprezinta unul dintre cele mai importante si infloritoare orase din Transilvania, fiind unul dintre principalele centre ale colonistilor sasi stabiliti in zona. A cunoscut in ultimii ani o renastere economica si culturala semnificativa, fiind astazi unul dintre orasele cu cel mai mare nivel de investitii straine din Romania. Sibiu a fost în anul 2007 Capitala Culturala Europeana, impreuna cu Luxemburg. Centrul istoric este unul dintre cele mai bine pastrate locatii istorice din tara. Multe din zidurile si sistemele de fortificatii sunt mentinute intr-o stare foarte buna. La momentul in care am ajuns in zona, centrul era plin de corturi ale catorva companii de autoturisme ce isi expuneau produsele.

Muzeul National Brukenthal, dupa parerea mea si a celor ce ma insoteau a fost o mare dezamagire. Nu nmai pentru faptul ca trebuia sa platesti pentru fiecare expozitie in parte si fiind acolo pentru prima data, era greu sa alegi ceva ce nu stii daca va fii pe plac sau nu, iar problema exponatelor care nu erau in original, m-a dus la gandul ca “De ce sa dau bani sa vad niste printuri, niste falsuri cand le pot vedea pe gratis pe Google?!”. Am umblat mai toata ziua pe strazile Sibiene, pline de piatra si caldura, am oprit la o terasa unde ne-am bucurat de cateva sucuri si placinta cu branza, dupa care ne-am pornit spre Carta, locatia de baza pentru cateva zile, unde am petrecut seara pe langa corturi lenevind.

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *