Navigation Menu+

Republica Dominicana

Posted by in America de Nord, Vacante | 0 comments

Dominican Republic, o locatie mirifica cand te gandesti la oceanul albastru, plajele intinse si cu nisip alb si soarele arzator, insa odata ajunsa acolo imaginea nu e chiar atat de superba. Lumea in America de Nord prefera luxul resorturilor gen Punta Cana, unde totul e ca-n poze, insa eu am preferat sa vad realitatea dincolo de zidurile albe ale unui resort.

Zis si facut, in luna ianuarie a anului trecut am plecat spre Dominican Republic. In aeroport am asteptat vreo cateva ore ca un angajat a unei firme de car rental sa apara. Tipul, un copilas la vreo 17-18 ani, a ajuns intr-un tarziu si a inceput sa-mi faca actele pentru o mica masinuta ce avea sa ma duca pe meleagurile pline de gropi ale Samanei. Am mai petrecut vreo 2 ore pentru a face actele care includeau charge manual de pe un credit card, si cand ma refer manual, e acea copie facuta cu indigoul.

Dupa am plecat sa ma cazez la hotel/motel unde conditiile erau destul de ok, insa tot europeanul sau nord americanul stie ca apa de la chiuveta e doar de spalat pe maini, asta in cazul in care nu vrei sa ai surprize sa te imbolnavesti.

Plecand zi de zi in mici excursii prin Samana, observi saracia locului si nu numai: parca mai toti localnicii nu au nici o ocupatie, asa ca ziua si-o petrec ori stand in fata caselor darapanate si facute din clei, la vorba, sau incercand sa vanda anumite bauturi sau fructe exotice, altii, cei mai “fericiti” probabil, au cate un mic shop unde confectioneaza tigari de foi si care iti ofera cate un trabuc gratuit, in ideea ca ii esti prieten insa nu ai nici o sansa sa pleci daca nu faci cateva cumparaturi in magazinul lor, ori unii poseda cate o motocicleta si incearca sa atraga turisti, asa ca mine, sa ii duca in anumite zone, contracost normal.In acele zile cat am stat acolo, in numar de vreo 10, am simtit ca dominicanii incearca sa faca bani de pe turisti cat se poate de mult si din pacate ajung la un moment dat sa fie chiar enervanti.

Intr-una din zile am hotarat sa ajung la Playa Rancon, o plaja unde puteai ajunge doar cu o barca inchiriata. Am ajuns acolo, am preumblat putin pe plaja si am hotarat sa ma asez pe un sezlong care parea al nimanui. In zona se mai aflau cativa localnici care faceau gratare sau se balaceau in ocean. La vreo jumate de ora am hotarat sa plec, dar in spatele meu vine in fuga un anumit tip care ma anunta ca trebuie sa platesc ca am stat pe sezlong, pentru ca sunt ale lui si el are afacere. Mi-a cerut suma de 100 pesos pentru toata ziua. I-am explicat “amicului” ca am stat doar jumate de ora si ca trebuia sa ma anunte ca am de platit inainte, si ca daca as fi stiut as fi stat bine mersi pe nisip. Ne-am certat pe aceasta treaba pentru ceva vreme pana am ajuns la o cale de mijloc unde i-am dat 20 de pesos si o moneda de 1$ canadian.

In alta zi am hotarat sa merg sa vizitez Cascada El Limon. Mi s-au dat doua optiuni, sa inchiriez un cal care cu ajutorul unui ghid, sa ma duca la cascada, sau sa merg pe jos, insa drumul avea sa dureze in jur de o ora. Bineinteles cum sunt eu viteaza de fel, am hotarat sa merg pe jos. Ghidul, un tip tinerel si fara prea multa experienta in ale vorbitului in engleza, eu fara prea multa experienta a vorbitului in spaniola, am hotarat sa pornim la drum. Drumul infect, plin de namol si gropi, malos si alunecos, mi-a dat multe batai de cap. Am incercat sa merg cumva pe varfuri in speranta ca ai mei adidasi nu se vor murdari, insa fara folos, asa ca am hotarat sa nu mai dau importanta si sa trec prin apa incaltata. Drumul de o ora a meritat, cascada mare si impunatoare a sters toate urmele de namol de pe incaltaminte si pantaloni.

La intoarcere mi-am rugat ghidul sa imi ofere o nuca de cocos. Mai mancasem prin Belgia cumparata din magazin, insa gustul era ingrozitor, in zona sapunului si detergentilor. Tipul s-a catarat ca o mica maimuta in varful unui palmier, a aruncat cateva nuci de cocos la pamant, a coborat cu aceeasi viteza, a luat o piatra si a inceput sa sparga nucile. Pot spune ca gustul nu se compara, e putin dulceag, iar zeama chiar racoritoare.

In alta zi am hotarat sa ajung la o anumita plaja, imi scapa numele momentan, insa pe drum am oprit (pentru ca nu cred ca notiunea de GPS exista in acea zona) sa intreb de directii. Greseala mare…. un tip suit pe o motocicleta a inceput sa conduca in fata mea si sa imi faca semn sa il urmez. Nu aveam nevoie de el sa ma duca, ci doar sa imi arate. Ii faceam semne din masina ca nu e nevoie sa se deranjeze, insa tipul o tinea pe a lui… am luat o intorsatura gresita, doar in speranta ca am sa scap de el, insa fara succes. Am oprit masina si i-am explicat in spaniola mea de balta combinata cu engleza si semne manuale ca nu avem nevoie de serviciile lui si din fericire a inteles mesajul.

Nu la multa vreme de la aceasta calatorie, la televizor, vad un documentar, in care subiectul era “maritatul pentru acte”, in care nu intru acum in amanunte, insa in Dominican Republic, multi europeni se aciuiaza sa isi petreaca batranetile acolo alaturi de localnicii tineri care ar face aproape orice pentru cateva haine noi si cativa dolari in buzunar. Chiar imi amintesc ca intr-o zi plimbandu-ma pe plaja, vad un cuplu care mi-a atras atentia. El, alb, european, in jur de 70 ani, cu baston, ea mulatra, in jur de 20 ani pupa mosnegutu de mama focului. In documentar arata imagini ca anumiti europeni de varsta a treia aveau langa ei concubine localnice chiar si in varste de 14-15 ani, ceea ce e cumplit, insa intr-un interviu luat unei localnice, maritate si cu nu stiu cati copii pe langa ea, specifica ca e de acord ca sotul ei sa mearga sa atraga europence si sa le faca chiar si placerile sexuale atata vreme cat aduce bani in casa si le ofera ce au nevoie. Si uite asa am ajuns la concluzia ca exista si mai rau ca in Romania, exista si mai multa subculturalizare, exista si mai multa disperare si saracie, si am mai realizat: “yes, I am a lucky girl”:)

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *