Navigation Menu+

Fredericton

Posted by in America de Nord, Vacante | 1 comment

 In urma cu doi ani jumate, am ajuns si in Fredericton, orasul care avea sa imi fie “casa” pentru ceva ani, pana in prezent. Fredericton este capitala provinciei Canadiene New Brunswick. Este singura provincie din Canada care este oficial bilingva (franceza si engleza). Fredericton este un orasel destul de mic, in curs de dezvoltare insa si se afla la o ora de Coasta Atlantica. Cam pe la mijlocul orasului se afla Raul St. John, care desparte orasul in Sud si Nord. Partea de Sud a orasului ofera viata “ocupata” a orasului. UNB sau Universitatea New Brunswick alaturi de Universitatea St. Thomas ofera o gama larga de programe pentru multitudinea de studenti locali sau din afara ce opteaza a studia aici.
Centru orasului cu un amestec de vechi si nou, e ocupat de micile magazine care in cursul saptamanii sunt deschise pana in jurul orelor 5PM iar duminica inchise, ceea ce face din pacate vizitarea lor, in cazul in care ai un program de 9-10 ore pe zi, aproape imposibila. Restaurantele insa, nu foarte multe la numar, sunt cautate pentru calitatea pe care o ofera. Unul din restaurantele mele preferate si pe care il voi recomanda oricand, se numeste Saigon Noodle House si e un restaurant ce serveste mancare vietnameza si thai. Nu merg des acolo, insa de fiecare data cand ajung, nu am curajul sa incerc ceva nou pentru ca mi-am gasit mancarea favorita: fresh spring rolls, care sunt un deliciu alaturi de un sos dulce de alune, iar “cuibul de pasari” aka “bird nest”, care contine paste crocante asezate sub forma de cuib, iar in mijloc ceva vegetale gatite intr-un sos dulceag, iar la alegere poti avea carne de pui, vita, fructe de mare sau tofu. De regula nu comand desert, asa ca nu va pot face nici o recomandare in aceasta privinta. Daca ai chef de o bere belgiana si o salata cu capsuni si branza de capra(care e preferata mea din meniul acelui loc), recomand The Garrison District Ale House. Meniul este bogat in bauturi, in special in diferite feluri de bere.
Daca ai chef de fastfood, in partea de nord a orasului se afla un mic restaurant cu design din anii 50, cu chelnerite pe patine cu rotile, sub denumirea de Franks Finer Diner. Mancarea destul de buna, insa pe mine ma atrage atmosfera locului cu tot felul de imagini pe pereti dezvaluind figuri ca Marlyn Monroe, Elvis si altii. Pentru micul dejun si chiar pranz, recomand cu mare “pofta” locul numit Cora’s, care are meniul foarte bogat intr-un mix de snackuri usoare acompaniate de fructe taiate si asezate sub diferite forme ce ofera o imagine foarte apetisanta.
Nu am sa va scriu de cluburile din zona, pentru ca din pacate am trecut de varsta cand ma zbantuiam pe muzica la agatat. In zona de sud de altfel gasesti si mall-ul, Regent Mall, o cladire nu foarte mare, doar pe un nivel. Magazinele aflate in acest mall nu sunt magazine de renume, asta si datorita starii sociale medii in care se afla zona Maritima aka Maritimes a Canadei. Datorita unei prietene dragi mie, romanca, pe care am cunoscut-o aici, am vizitat si Galeria Beaverbrook, care ofera o colectie destul de interesanta, insa piesa de succes este magnificul si imensul tablou al lui Dali “Santiago el Grande”, un tablou ce a fost pictat special pentru Biserica din Santiago, insa cumparata inainte de a ajunge acolo de catre una din prietenele lui Beaverbrook si care a donat opera acestei galerii. As putea scrie intreaga poveste a tabloului, insa nu are nici un sens daca nu esti acolo sa vezi direct sau daca nu te intinzi pe jos, sub tablou ca sa vezi imaginea din alta perspectiva pana la senzatia de 3D.
Comunitatea romaneasca este foarte mica, insa toata lumea a aflat si il cunoaste pe Croitorul Andrei, care are un mic studio in centru si care , din auzite, face treaba buna. Hotelurile din zona nu sunt super luxoase, cred ca Delta , la care un bun prieten a avut ocazia sa lucreze, e unul din hotelurile de top din zona. Cartierul Marysville este un cartier istoric, aflat pe Raul Nashwaak. Comunitatea se distinge prin arhitectura britanica a secolului 19.
Nu as vrea insa sa uit de Teatru aka The Playhouse, unde mi-am facut curaj sa merg, la un spectacol irlandez. Am cumparat bilete online si ne-am prezentat la show. Amicii mei stiu, am cumva o obsesie de a face poze, mai peste tot unde ma duc, si uite asa am intrat la belele, pentru ca dupa ce am facut cateva poze si filmulete, am avut parte de un mare “show” la randul meu din partea celor ce lucrau acolo, anuntandu-ma ca nu am voie a filma sau poza si ca sa le dau telefonul sa stearga ei pozele. In fine, am hotarat, dupa aceasta experienta, sa nu mai pun piciorul in veci in acel loc.
Partea de nord ofera de asemeni Rezerva Aborigena “St. Mary Prima Natiune”, in care indienii aborigeni traiesc dupa standardele lor. Ii admir pentru un lucru, St.Mary’s Market, un mic market ce ofera atat fructe si vegetale cat si detergenti si pampersi, e deschis pana la miezul noptii de la 6 dimineata, iar de sarbatori e singurul magazin unde poti “apela” pentru cumparaturi. Spre rusinea mea, nu am participat la nici un meci de hockey, insa sala de gym la care merg, care se afla la Centrul Willie O’Ree, are vederea spre unul din cele doua patinoare, care de regula in vacante sau weekend ofera imaginea atat meciurilor de hockey, cat si antrenamentul celor mici la hockey sau patinaj artistic, si cum ma aflu mai in fiecare dimineata la sala, am placerea de a ma antrena si in acelasi timp de a admira pe cei pe gheata.
Marea majoritate a populatiei este alba, iar in jur de 52% sunt de religie protestanta. Limba majoritara este engleza, in jur de 76% din populatie vorbeste engleza, 24 % sunt biligvi (engleza si franceza)- sau engleza si romana ca mine, iar restul vorbesc numai limba franceza sau alta limba. Ca sa ajungi din partea de Sud a orasului in partea de Nord si invers, ai doar 2 posibilitati, si anume parcurgerea drumului pe unul din cele doua poduri aflate peste raul St. John: Podul Printesa Margareta (Princess Margaret Bridge) si Podul Strada Westmorland (Westmorland Street Bridge). Traficul nu este foarte mare din fericire, insa poate fii putin enervant vara cand Podul Printesa Margareta se inchide pentru reparatii. Eu locuiesc in partea de Nord a orasului, si am marea placere, din cand in cand sa primesc vizite in gradina din spate care nu e ingradita, de la caprioare si cerbi si veverite. As vrea doar cateva cuvinte sa va mai scriu, despre toamnele din Freddy ( asa imi place sa “alint” acest oras), care sunt ceva de nedescris, si de aceea de regula, pe la sfarsitul toamnei, in fiecare an, incercam  sa facem mici calatorii prin zona pentru a putea admira culorile superbe ale padurii canadiene.

1 Comment

  1. Foarte frumos! Si noi am primit viza de curand si am dori sa ne instalam in Fredericton. Abia astept prima intalnire cu toamna canadiana. :)

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *