Navigation Menu+

Eu si Dumnezeu – prostii

Posted by in Dumnezeu, EU | 1 comment

Foarte rar imi aranjez “pachetul” in pantaloni. Am inteles din experienta femeilor cu care am vorbit subiectul, ca inconstienti barbatii isi aranjeaza mai tot timpul mandria. Ma intreb de ce.

Unul din lucrile ce-mi place sa le fac si doream sa le scriu este ca atunci cand spal vase, sa fac desene cu detergentul lichid pe burete inainte de a incepe sa spal. Forma preferata de mine este “W” sau triplu “O”, ultima utila fiind doar cand simt nevoia sa spal vase mai mult decat sa fac altceva. De multe ori, ma regasesc in spalatul vaselor. Recunosc ca rar doresc sa ma regasesc si nu stiu daca de lene sau prin faptul ca m-am maturizat. Prefer sa spun ca m-am maturizat.

O alta parte naturala de-a mea este sa gandesc urat. Niciodata nu ma pot abtine sa gandesc urat. Cand vad oameni in jurul meu nu ma gandesc decat la femei proaste ce nu au putut sa isi traiasca viata pe pula/bani/satisfactii interioare inutile, sau barbati idioti ce si-au trait viata pe aceleasi standarde, deodata ma consider extrem de norocos, nu pentru ca mi-am trait viata altfel, ci pentru ca mi-am dat seama de asta tocmai acum, de cativa ani incoace. Ma bucur ca nu am facut nimic, nu vreau sa ma sinucid pe bazele lipsei de oameni ce sa inteleaga ce gandesc. Dar filtrez.  De la zambetul ce-l pun pe fata de fiecare data cand ma uit la cineva pana la sarcasmul ce de multe ori il mai afisez pentru a mai contura imaginea  personalitatii mele in perceptia fata de mine a celui din fata mea, toate sunt stari gratuit formate pentru a reforma ceea ce gandesc. Zic gratuit pentru ca inca nu sunt platit pentru asta.

Nu pot sa spun ca am incredere in ceva sau in cineva in lumea asta. Inca nu am gasit nici macar un singur detinator de factori externi. Inca nu l-am intalnit pe Dumnezeu. Si daca ar exista in forma constienta, cred ca si atunci “i would outsmart him”, nu pentru ca sunt eu mai bun, nu exista valori clare in privinta asta, ci pentru Dumnezeul din mine ar avea mai multa decenta sa ma invete sa traiesc sau sa incerce macar sa fiu un detinator de invaminte mai avansate, nu sa se chatuiasca cu mine. Gandeste-te daca intr-o zi, chiar ar aparea Baiatul Ala la care se roaga toata lumea, ce Le-ar spune ce nu ar parea dintr-un punct de vedere idiot? Chiar ti-ai dori sa apari in fata pisicii tale si sa-i spui ca e proasta sau ca mai are mult pana sa mearga pe doua labute? Si daca ajunge acolo, se mai cheama pisicuta sau deja se cheama altfel ca se apropie de umanitate. O bagi in casa si speri ca intr-o zi vei avea discutii despre paralele in servirea ceaiului cel japonez vs cel englezesc?

Rare ori am pareri bune. Scara mea de valori este departe de a fii decenta. Mai tot timpul raman totusi impresionat. Sunt usor impresionabil pentru ca imi dau sperante ca intr-o zi voi gasi ceea ce vad simt si cred ca exista, totusi sper ca nu intr-o lume paralela. Nu mai detest pentru ca putine ma mai ating, nu mai urasc pentru ca am norocul ca oamenii ce-i iubesc sunt cat de cat aparati de mizeria uamana. Adica ori nu lucreaza in Romania, ori nu lucreaza deloc ori nu am destul de multe informatii incat pot sa presupun ca e de bine.

Acum ce sa spun de iubire. Foarte multi ani am incercat sa invat sa iubesc. Macar sa ador. Macar sa ma bucur ca e cineva langa mine si ma bucur de asta. Intotdeauna am suferit de singuratate, nu pentru ca nu aveam oameni langa mine ci pentru ca, chiar si cei alesi pe sprinceana, pur si simplu ma lasau foarte rece. In suflet. Apoi am gasit intr-o zi pe cineva ce m-a facut sa nu ma mai simt singur. Acum, de frica sa nu raman singur, in somn ma apuca frica sa nu visez ca o insel. Ea nu ar stii, dar as stii eu. Eu sunt cel mai bun politist pe care l-am vazut vreodata. De ceva timp am inteles iubirea. E sentimentul in care nu rezisti fara acea persoana fara de care te simti cel mai singur om din lume, oricat de multi oameni ar fi langa tine. Sa te gandesti de doua ori daca cineva te-ar pune sa alegi intre respirat si ea/el daca poti trai fara sa respiri sau macar sa te apuci sa-ti tii respiratia. Vreaun an. Imi dau seama ca pentru mine este ca detergentul bun de vase. Chiar de buretele e murdar, detergentul intotdeauna te va face sa fii curat. Iar eu numai murdar gandesc. E in firea mea.

1 Comment

  1. Buna,

    Sunt Mihaela Butnaru, de la bookblog.ro, poti afla mai multe despre mine de acolo sau de pe blogul personal (http://masa-pustie.blogspot.com). Momentan lucrez la un studiu despre comunicarea pe bloguri si am nevoie sa imi raspunzi la 16 intrebari despre blogging. Daca te intereseaza sa participi la acest studiu, trimite-mi un e-mail la adresa mihaela.butnaru@gmail.com si iti voi da toate detaliile. Participind poti cistiga, prin tragere la sorti, un premiu surpriza.

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *